URIC, -Ă, urici, -e, adjectiv: Acid uric = acid organic natural prezent în cantități foarte reduse în sânge și eliminat de organism prin urină. Sursa: dexonline Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urique (dexonline).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: uric
URIC, urice, substantiv neutru 1. (în Moldova medievală) Proprietate funciară feudală, care se transmitea prin moştenire; 2. Carte domnească de proprietate ereditară; carte de danie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba maghiară: örök (DEX ’09).
Cum se pronunță: urechelniță II
URECHELNIȚĂ, urechelnițe, substantiv feminin 1. Plantă erbacee cu tulpina erectă, având frunze cărnoase, eliptice şi flori roz sau roşii, cultivată în scopuri decorative; 2. Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze ovale şi flori galbene, dispuse în umbele; urechea-iepurelui. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ureche + suf. -elniță (DEX ’09).
Cum se pronunță: urechelniță
URECHELNIȚĂ, urechelnițe, substantiv feminin 1. Miriapod nocturn veninos, de talie medie, de culoare cafenie, având antene lungi şi membrele anterioare în formă de cleşte; 2. Insectă nocturnă, de talie mică, brună, cu corpul subţire, având abdomenul terminat cu o parte cornoasă de forma unui cleşte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ureche + suf. -elniță (DEX ’09).
Cum se pronunță: vârtos II
VÂRTOS, adverb. 1) Cu putere; cu forţă. 2) (în construcţii comparative) Mai ales; mai mult. • Cu atât mai ~ cu atât mai mult. A bea ~ a bea mult. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din lat. virtutosus (DEX 09)
Cum se pronunță: vârtos I
VÂRTOS , vârtoasă (~oşi, ~oase), adjectiv. 1) Care are forţă fizică mare. 2) Care rezistă la acţiunea forţelor externe; tare; dur; solid. 3) (despre vin) Care are concentraţie mare de alcool; tare. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din lat. virtutosus (DEX 09)
Cum se pronunță: vecin III
VECIN III, vecini III, substantiv masculin. (în evul mediu) Ţăran dependent, obligat să lucreze pământul stăpânului şi să aducă contribuţii în bani sau în natură; iobag; şerb; serv. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din lat. vecinus (DEX 09)
Cum se pronunță: vecin II
VECIN II, vecini II, substantiv masculin. 1) Persoană care trăiește în vecinătate. 2) Persoană care se află alături. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din lat. vecinus (DEX 09)
Cum se pronunță: vecin I
VECIN, vecină (~i, ~e), adjectiv. Care se află în vecinătate; situat la o distanţă relativ mică. Oraş ~. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din lat. vecinus (DEX 09)
Cum se pronunță: vecinătate I
VECINĂTATE I, vecinătăți I, substantiv feminin. 1) Stare de vecin. 2) Raport dintre doi sau mai mulţi vecini. 3) Locuri din apropiere; împrejurime. • În ~ în apropierea unui loc. 4) Totalitate de fiinţe care locuiesc alături sau în apropiere de un anumit loc. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vecin + suf. ~ătate (DEX 09)
