Articles Tagged: cum se pronunta

URLĂTOR, -OARE, urlători, -oare, adjectiv: Care urlă; care produce urlete. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a urla + suf. -ător (DEX ’09).

URLĂTOARE, urlători, substantiv feminin 1. Curs vijelios de apă, care curge cu zgomot printr-o albie abruptă, de pe coasta unui munte; 2. (pop.) Loc pe cursul unei ape curgătoare unde apa curge vertical de la înălţime (producând un zgomot puternic). Sursa: DEX ’09 Sinonime: cascadă, cataractă, cădere de apă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a urla […]

URLAȚI, substantiv masculin (la plural): A se duce (sau a umbla) pe urlați = a umbla fără rost; a pleca undeva fără a-şi pune un anumit scop. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a urla (DEX ’09).

URINOS, -OASĂ, urinoși, -oase, adjectiv: Care conţine urină; cu urină. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urineux (DEX ’09).

URINIFER, -Ă, uriniferi, -e, adjectiv: Care este caracteristic pentru urină; de urină. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urinifere (DEX ’09).

URINĂ, substantiv feminin: Lichid secretat de rinichi, acumulat în vezica urinară şi eliminat din organism prin uretră. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (pop.) pișat, (fam.) pipi, (fam., în limbajul copiilor) pipiloancă, pipiloi, ud (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urine; limba latină: urina (DEX ’09).

URINAR, -Ă, urinari, -e, adjectiv: Care ţine de secreţia şi evacuarea urinei din organism. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urinaire (DEX ’09).

URINAL, urinale, substantiv neutru: Vas plat de sticlă sau de plastic cu un gât, care permite bărbaţilor bolnavi să urineze, fără a se scula din pat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urinal (DEX ’09).

URICAR, uricari, substantiv masculin: (în Moldova şi în Muntenia medievală) Slujbaş în cancelaria domnească care avea însărcinarea de a scrie urice; diac; gramatic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: uric + suf. -ar (DEX ’09).

URICAR, uricare, substantiv neutru: Culegere de documente vechi, de urice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: uric + suf. -ar (DEX ’09).