A GUNOI, gunoiesc, verb. Înseamnă: 1. (pământ cultivat) A îngrășa cu gunoi de grajd; 2. (despre păsări) A murdări cu găinaț. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din varianta: gunoi (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: gunoier
GUNOIER, gunoieri, substantiv masculin. Înseamnă: Lucrător care scoate gunoiul depozitat în curți și pe străzi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: gunoi+ -er (DEX ’09).
Râde ciob de oală spartă – proverb
„Râde ciob de oală spartă” este un proverb care se folosește atunci când cineva critică sau își bate joc de altcineva pentru un defect sau o greșeală pe care o are și el însuși. Este folosit pentru a arăta că o persoană cu defecte critică o altă persoană pentru aceleași defecte. Cu alte cuvinte – celui căruia I […]
Dacă tăceai, filosof rămâneai – proverb
„Dacă tăceai, filosof rămâneai” este un proverb românesc folosit atunci când cineva vorbește fără rost sau spune ceva nepotrivit, dovedind lipsă de înțelepciune. Acest proverb subliniază importanța prudenței în vorbire. El sugerează că nu trebuie să vorbim doar de dragul de a vorbi, ci doar atunci când avem ceva valoros de spus. Așadar, uneori, e mai bine să taci, mai ales dacă […]
Buturuga mică răstoarnă carul mare – proverb
„Buturuga mică răstoarnă carul mare” este un proverb românesc care transmite ideea că lucruri mici, aparent neînsemnate, pot provoca probleme mari sau pot învinge ceva mult mai puternic. O greșeală minoră sau un detaliu neglijat pot avea consecințe neașteptat de mari. Sau, o persoană considerată slabă dar inteligentă și hotărâtă, poate învinge un adversar puternic.
Cum se pronunță: român
ROMÂN, -Ă, români, -e, adjectiv: Care aparţine României sau populaţiei ei; din România. Sursa: DEX ’09 Sinonime: românesc, (în evul mediu) valah (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: romanus (DEX ’09).
Cum se pronunță: român II
ROMÂN, români, substantiv masculin: Persoană care face parte din populaţia de bază a României sau este originară din România. Sursa: DEX ’09 Sinonime: bărbat, sătean, soț, țăran (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: romanus (DEX ’09).
Cum se pronunță: romantism
ROMANTISM, romantisme, substantiv neutru 1. (în arta şi literatura sec. XIX) Curent apărut ca reacţie împotriva clasicismului, care susţinea cultul pentru trecutul istoric, folclor etc., dând frâu liber imaginaţiei; 2. Atitudine romantică; comportament romantic. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (rar) romanticism, (peior.) romanțiozitate (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: romantisme (DEX ’09).
Cum se pronunță: romanțios
ROMANȚIOS, -OASĂ, romanțioși, -oase, adjectiv 1. (despre persoane) Care manifestă sensibilitate şi exaltare; înclinat să idealizeze realitatea; 2. Care predispune la visare; în stare să provoace melancolie; 3. (despre opere literare) Care tratează teme sentimentale. Sursa: DEX ’09 Sinonime: romantic, visător (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: roman[ţ] + suf. -ios (DEX ’09).
Cum se pronunță: romantic
ROMANTIC, -Ă, romantici, -e, I. adjectiv 1. Care ţine de romantism; propriu romantismului; 2. Care manifestă sensibilitate şi exaltare, pasiunea fiind mai puternică decât raţiunea; cuprins de sensibilitate şi exaltare deosebită; romanţios; II. substantiv masculin și feminin: Om de creaţie (scriitor, artist, pictor etc.) a cărui operă se încadrează în romantism. Sursa: DEX ’09 Sinonime: […]
