ROMANTISM, romantisme, substantiv neutru 1. (în arta şi literatura sec. XIX) Curent apărut ca reacţie împotriva clasicismului, care susţinea cultul pentru trecutul istoric, folclor etc., dând frâu liber imaginaţiei; 2. Atitudine romantică; comportament romantic.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: (rar) romanticism, (peior.) romanțiozitate (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: romantisme (DEX ’09).
