Articles Tagged: cum se pronunta

RICIN, ricini, substantiv masculin: Plantă erbacee, cu frunze mari, palmate, şi cu flori roşietice, cultivată pentru fructul sub formă de capsulă care conţine seminţe bogate în ulei, folosit în medicină şi în industrie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: ricinus; limba germană: Rizinus (DEX ’09).

RICERCAR, substantiv neutru: Compoziţie muzicală polifonică, alcătuită din mai multe secţiuni (fiecare având tema sa proprie), care se cântă fără întrerupere. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: ricercare (DEX ’09).

REZUMĂTOR, -OARE, rezumători, -oare, adjectiv (și substantiv): (rar) Care rezumă; care face un rezumat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: concentrat, concis, laconic, lapidar, rezumativ, scurt, sintetic, succint, sumar (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a rezuma + suf. -ător (DEX ’09).

REZUMATIV, -Ă, rezumativi, -e, adjectiv: Care reprezintă un rezumat; sub formă de rezumat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: sintetic, recapitulativ (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a rezuma (DEX ’09).

REZUMATIV, adverb: În formă de rezumat; pe scurt; sumar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a rezuma (DEX ’09).

REVOLTĂTOR, -OARE, revoltători, -oare, adjectiv: Care provoacă revoltă; în stare să revolte. Sursa: DEX ’09 Sinonime: scandalos, (înv.) revoltant, (înv., în Transilv.) scăndălicios (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a (se) revolta + suf. -ător (DEX ’09).

REVOLTĂTOR, adverb 1. Într-un mod care provoacă revoltă; 2. (urmat de prepoziţia de, precedând adjective sau adverbe) În mare măsură; foarte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a (se) revolta + suf. -ător (DEX ’09).

REVOLTĂ, revolte, substantiv feminin 1. Sentiment de mândrie, provocat de o nedreptate; indignare; 2. Acţiune violentă împotriva unei nedreptăţi; acţiune rebelă; răzvrătire; rebeliune; răscoală. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: révolte (DEX ’09).

REVOCARE, revocări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a revoca; 2. Retragere de către alegători a mandatului încredinţat unei persoane. Sursa: DEX ’09 Sinonime: anulare, contramandare, (înv.) revocație (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a revoca (DEX ’09).

REVOCABIL, -Ă, revocabili, -e, adjectiv: Care poate fi revocat; în stare să fie revocat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: contramandabil (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: révocable; limba latină: revocabilis (DEX ’09).