Cum se pronunță: grațiere

GRAȚIERE, grațieri, substantiv feminin. Înseamnă: 1. v. A grația; 2. Favoare acordată cuiva constând în absolvirea de o pedeapsă; iertare a unui păcat; 3. Act prin care se acordă cuiva o astfel de favoare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: grație (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din varianta : a grația (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: grație

GRAȚIE, grații, substantiv feminin. Înseamnă: 1. Finețe și ușurință în mișcări, forme, atitudini; 2. „Cele trei grații”, adică cele trei zeițe considerate drept întruchipare a feminității și gingășie; 3. Bunăvoință cu care este tratat cineva. Sursa: DEX ’09 Sinonime: favoare, grațiere, protecție, drăgălășenie, delicatețe, mlădiere, suplețe, zveltețe (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: a se grăbi

A SE GRĂBI, mă grăbesc, verb. Înseamnă: 1. A acționa în grabă, prea repede; a se pripi; 2. A-și iuți mersul, a merge în grabă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a (se) iuți, a (se) zori, a (se) alerta, a (se) pripi, a (se) sili, a (se) păzi, a (se) steji, a (se) purta, a (se) […]

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: a gravita

A GRAVITA, gravitez, verb. Înseamnă: 1. A se afla într-un câmp de gravitație; 2. A tinde spre un centru sau în jurul unui centru ca urmare a acțiunii legii de gravitație; 3. fig. A fi într-o anumită sferă de influență. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: graviter (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: a grava

A GRAVA, gravez, verb. Înseamnă: (imagini, ornamente, litere etc.) A imprima pe suprafața unui material cu ajutorul unui instrument ascuțit sau al unor procedee tehnice speciale, pentru a obține un clișeu grafic sau în scopuri decorative. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a scrijeli (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: graver (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: a grația

A GRAȚIA, grațiez, verb. Înseamnă: (condamnați) A scuti de pedeapsă printr-o grațiere. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a pardona (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: gracier; limba italiană: graziare (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: ridicol II

RIDICOL, -Ă, ridicoli, e, adjectiv 1. Care provoacă râsul; în stare să stârnească râsul; caraghios; rizibil; 2. (despre sume, cantităţi etc.) Care este foarte scăzut; foarte mic; neînsemnat; derizoriu. Sursa: DEX ’09 Sinonime: buf, comic, rizibil, caraghios (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: ridicolo; limba franceză: ridicule; limba latină: ridiculis (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: ridicol

RIDICOL, substantiv neutru: Motiv care provoacă râsul; aspect caraghios. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (rar) ridiculitate (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: ridicolo; limba franceză: ridicule; limba latină: ridiculis (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță