ȚAMBAL, țambale, substantiv neutru: Instrument muzical de percuție constând dintr-o cutie de rezonanță pe care sunt întinse coarde metalice, puse în vibrație prin lovirea cu două ciocănele speciale.
Sursa: DEX ’09
Etimologie: cuvânt provenit din limba germană – Zimbel și din limba latină – cymbalum (DEX ’09)
