RACHETĂ, rachete, substantiv feminin I. 1. Vehicul, fără dispozitive de planare, propulsat de un motor cu reacţie; 2. Proiectil alcătuit dintr-un tub umplut cu materii care se aprind în aer, producând o lumină puternică (de diferite culori) pe o traiectorie lungă, și care se folosește la semnalizări și la focuri de artificii; II. (la tenis şi la badminton) Obiect plat alcătuit dintr-o reţea de coarde fixate pe un cadru oval, prevăzut cu mâner şi folosit pentru a lovi mingea.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din I. limba germană: Rakette, limba rusă: raketa; II. limba franceză: raquette (DEX ’09).
