RANG, ranguri, substantiv neutru 1. Treaptă într-o ierarhie (administrativă, diplomatică sau militară) după importanţa funcţiei; 2. (mat.) Numar care arată locul pe care îl ocupă un termen într-un şir.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: titlu, demnitate, grad, poziție, situație, treaptă, ierarhie, condiție, funcție, rând, șir, șirag (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: rang (DEX ’09).
