RANGĂ, răngi, substantiv feminin: Unealtă constând dintr-o bară de oţel (teşită la un capăt), folosită ca pârghie la ridicarea sau la deplasarea unor corpuri grele; raz.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: (pop.) ștangă, (reg.) manelă, răzuș, (Transilv.) parângă (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).
