RĂSCOL, răscoale, substantiv neutru 1. Bară de lemn prevăzută la capete cu câte o gaură în care intră carâmbii de sus ai loitrelor; 2. (pop.) Desfacere a stânii toamna şi împărţirea oilor fiecărui stăpân.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: căuș, ceatlău, cruce, ispol, (prin Munt.) răvășit (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă: raskolu (DEX ’09).
