A (SE) RĂTĂCI, (mă) rătăcesc, verb 1. A greși drumul, direcția, a nu mai ști unde se află; 2. Colinda, hoinări, pribegi, vagabonda; 3. A nu mai ști unde a fost pus sau unde se găsește cineva sau ceva; 4. A ajunge, a se afla într-un loc unde nu se aștepta nimeni să se afle.

Sursa: DEX ’09

Sinonime: a greși, a încurca, a pierde, (înv.) a sminti, a se pierde, (reg.) a se zăhătui, a se zărăsti, răzleți, hoinări (Sursă: Sinonime 2002).

Etimologie:

Cuvânt provenit din limba latină: erraticus (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.