RĂTĂCIRE, rătăciri, substantiv feminin 1. v. a (se) rătăci; 2. (fig.) Încălcare conştientă sau involuntară a unui principiu, a unei norme, a unui adevăr; viziune greşită; greşeală; eroare; 3. (pop.) Stare a unei persoane demente; nebunie; demenţă.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: hoinăreală, (fig.) întunecare, orbire, abatere, alienare, alienație, boală mintală, culpabilitate, culpă, demență, eroare, greșeală, nebunie, păcat, sminteală, smintire, țicneală, vină, vinovăție (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie: v. a (se) rătăci (DEX ’09).
