RĂZBOINIC, -Ă, războinici, -ce, I. adjectiv 1. Care ţine de război; propriu războiului; 2. Care manifestă plăcerea de a se război; căruia îi place să se bate; II. substantiv masculin și feminin: Ostaş care participa la un război; luptător.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: luptător, agresiv, (rar) marțial, (înv.) războiesc, războinicesc, rezbelic, rezbelnic (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă: razbojniku (DEX ’09).
