RÂNJET, rânjete, substantiv neutru 1. (la oameni) Zâmbet sarcastic, care descoperă dinţii şi schimonoseşte faţa; 2. (la unele animale) Arătare a dinţilor, însoţită de obicei de sunete caracteristice, vădind o ameninţare.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: rânjeală, rânjire, rânjitură, (livr.) ricanare (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie: a rânji + suf. -et (DEX ’09).
