RECEPTACUL, receptacule, substantiv neutru (bot.): Partea de sus, dilatată a peduncului de care se prind organele unei flori.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: pălărie (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: réceptacle; limba latină: receptaculum (DEX ’09).

