RECEPTOR, receptori, I. adjectiv: Care receptează; cu proprietatea de a recepta (o acţiune mecanică, un curent, un mesaj, un semnal etc.); II. substantiv masculin: (fiziol.) Formaţie terminală a nervilor care transmite excitaţiile sistemului nervos central.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: récepteur; limba germană: Rezeptor (DEX ’09).
