RECEPTOR, receptoare, substantiv neutru: 1. Aparat sau instalaţie care receptează o energie brută transformând-o în energie utilizabilă; 2. Aparat destinat receptării undelor electromagnetice.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: récepteur; limba germană: Rezeptor (DEX ’09).
