A RECUZA, recuz, verb 1. (membri ai completului de judecată) A respinge ca incompatibil cu funcţia pe care o exercită; a refuza; 2. A nu recunoaşte ca adevărat; a respinge ca inexact; a contesta; a nega; a tăgădui.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: (jur.) a refuza, a respinge (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: récuser (DEX ’09).
