REFLECTOR, reflectoare, substantiv neutru 1. Dispozitiv pentru reflectarea luminii; 2. (tehn.) Dispozitiv cu ajutorul căruia se reflectă radiaţiile într-o anumită direcţie.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: réflecteur (DEX ’09).
