REFRACTOR, refractoare, substantiv neutru 1. Telescop în care imaginea aştrilor se obţine prin refracţia razelor de lumină; lunetă astronomică; 2. Dispozitiv optic care schimbă direcţia unui fascicul de lumină prin refracţie.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: réfracteur; limba germană: Refraktor (DEX ’09).
