REFUGIU, refugii, substantiv neutru 1. Loc unde se refugiază o persoană; azil; 2. Perioadă de timp petrecută ca refugiat; 3. Loc amenajat special pentru a uşura traversarea străzii de către pietoni sau urcarea în vehiculele de transport în comun.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: fugă, pribegie, refugiere, (înv.) băjenărie, băjenărit, adăpost, azil, scăpare, (înv.) năzuință, (fig.) liman (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: réfuge; limba latină: refugium (DEX ’09).
