REFUZ, refuzuri, substantiv neutru 1. v. a refuza; 2. (tehn.) Material care rămâne după cernere, sortare etc.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: respingere (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: refus (DEX ’09).
Tagged: cum se pronuntahow to pronounce
