REGENT, -Ă, regenți, -te, I. adjectiv 1. (despre persoane) Care ţine de regenţă; propriu regenţei; 2. (Propoziţie) regentă: propoziţie de care depind una sau mai multe propoziţii subordonate; II. substantiv masculin și feminin: Conducător provizoriu al unei monarhii (în timpul unei regenţe).
Sursa: DEX ’09
Sinonime: (înv.) caimacam, vechil, locotenent domnesc, (gram.) supraordonată (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: régent; limba latină: regens, -entis (DEX ’09).
