NICHEL, substantiv neutru: Element chimic, metal feromagnetic, alb-cenușiu, lucios, puțin oxidabil, rezistent la coroziune, maleabil și ductil, cu numeroase întrebuințări tehnice, la fabricarea aliajelor de oțel speciale, a instrumentelor medicale, a tacâmurilor etc.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: nickel; limba germană: Nickel (DEX ’09).
