Cum se pronunță: reproș

  • Denisa Fratila
  • R

REPROȘ, reproșuri, substantiv neutru: Dezaprobare verbală adresată cuiva în semn de nemulţumire pentru fapte sau vorbe reprobabile; bănuială; imputare; mustrare; dojană.

Sursa: DEX ’09

Etimologie:

Cuvânt provenit din limba franceză: reproche (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.
Tagged: