RETORICĂ, substantiv feminin 1. Arta de a vorbi frumos şi convingător; oratorie; elocvenţă; 2. Ramură a ştiinţei limbii care se ocupă cu studiul acestei arte.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: elocvență, oratorie, (înv.) limbuție, ritorie (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba neogreacă: ritoriki; limba latină: rhetorica; limba franceză: rhétorique (DEX ’09).
