REZISTOR, rezistoare, substantiv neutru: Element de circuit care prezintă o anumită rezistenţă electrică şi este folosit în construcţia reostatelor, a aparatelor de încălzire electrică şi în electrotehnică; rezistenţă.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: rezistență (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: résisteu; limba engleză: resistor (DEX ’09).
