REZONANT, -Ă, rezonanți, -te, adjectiv 1. Care ţine de rezonanţă; propriu rezonanţei; 2. (despre sunete) Care răsună; răsunător; 3. (despre sisteme fizice) Care are proprietatea de a intra în rezonanţă.

Sursa: DEX ’09

Etimologie:

Cuvânt provenit din limba franceză: résonnant (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.