RIT, rituri, substantiv neutru 1. ritual; 2. Credinţă religioasă; cult; religie; confesiune; 3. (fig.) Rânduială tipizată şi invariabilă.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: cult, ceremonial, ceremonie, etichetă, protocol, regulă, ritual, rânduială, tipic (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba neogreacă: ríton; limba latină: ritus; limba franceză: rite (DEX ’09).
