RITM, ritmuri, substantiv neutru 1. Succesiune regulată în timp (a unor elemente); 2. (în muzică, versificaţie, dans) Organizare armonioasă a sunetelor sau a mişcărilor; tact; cadenţă; 3. Viteză de execuţie; grad de iuţeală (în efectuarea unei acţiuni); tempo.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba neogreacă: rythmós; limba franceză: rythme; limba latină: rhythmus (DEX ’09).
