ROST, rosturi, substantiv neutru 1. Destinaţie a unui lucru în funcţie de utilitatea lui; noimă; sens; 2. Bază raţională care justifică existenţa unui lucru sau realizarea unei acţiuni.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: semnificație, justificare, rațiune, socoteală, (înv. și reg.) șart, rânduială, (pop.) seamă, (prin Transilv.) agod, situație, ordine, organizare, menire, scop (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: rostrum (DEX ’09).
