ROZARIU, rozarii, substantiv neutru I. Plantaţie de trandafiri; II. înv. 1. (în biserica catolică) Carte care conţine rugăciuni adresate Maicii Domnului; 2. Şirag de mărgele cu ajutorul cărora credincioşii numără rugăciunile rostite.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din I. limba franceză: rosarium; II. limba latină: rosarium; limba franceză: rosaire (DEX ’09).
