Cum se pronunță: ruină

  • Denisa Fratila
  • R

RUINĂ, ruine, substantiv feminin 1. Rămăşiţă de clădire dărâmată; dărâmătură; 2. (fig.) Pierdere a averii sau a sănătăţii.

Sursa: DEX ’09

Sinonime: dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, surpătură, (reg.) ruinătură, (înv.) risipă, risipitură, surpare (Sursă: Sinonime 2002).

Etimologie:

Cuvânt provenit din limba latină: ruina; limba franceză: ruine (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.
Tagged: