RUTĂ, rute, substantiv feminin I. Cale prestabilită care urmează să fie parcursă (de o persoană sau de un vehicul); drum; itinerar; parcurs; traiect; traseu; II. Plantă erbacee cu miros pătrunzător, neplăcut, cu tulpina ramificată, cu frunze mici, înguste, şi cu flori galbene dispuse în inflorescenţă.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din I. limba franceză: route; limba germană: Rutte; II. limba latină: ruta (DEX ’09).
