STUP ~i substantiv masculin, 1) Adăpost (natural sau făcut de oameni) pentru albine, în care acestea produc mierea; știubei. A fi ~ de bani a avea foarte mulți bani. 2) Totalitate a albinelor dintr-un stup; familie de albine. Din lat. stupus, ngr. Stópos.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină stupus. (DEX ’09)
