ABSOLUTIZA, absolutizez, verb I. Tranz. A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, conditionat, limitat de celelalte laturi sau însuşiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod gresit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de ansamblul căreia îi aparţine. – Absolut + suf. -iza.
Sursa: DEX ’09
