Cum se pronunță: absolut
ABSOLUT, -A, absoluți, -te, adjectiv, substantiv neutru, adverb I. 1. Adj. Care este independent de orice condiții şi relații, care nu este supus nici unei restricții,...
Cum se pronunță: absint
ABSINT, absinturi, substantiv neutru 1. Băutură alcoolică tare, de culoare verde, cu gust amar, preparată cu uleiuri eterice de pelin, anason şi alte plante...
Cum se pronunță: a absorbi
ABSORBI, absorb, verb IV. Tranz. 1. A suge, a înghiți, a încorpora o substanţă etc. A reţine o parte din particulele sau din energia radiantă care cade pe...
Cum se pronunță: a absolutiza
ABSOLUTIZA, absolutizez, verb I. Tranz. A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, conditionat, limitat...
Cum se pronunță: absorbit
ABSORBIT, -A, absorbiți, -te, adj. 1. Supt, înghiţit; încorporat. 2. Fig. Preocupat, captivat. – V. absorbi. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: absorbire
ABSORBIRE, absorbiri, s.f. Actiunea de a absorbi şi rezultatul ei. – V. absorbi. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: absorbant
ABSORBANT, -Ă, absorbanţi, -te, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj., s.n. (Substanţă) care absoarbe lichide sau vapori. (Substanță) care rețţine o parte...
Cum se pronunță: a absolvi
ABSOLVI, absolv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an şcolar, un ciclu sau o formă de învățământ. 2. A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: absolventă
ABSOLVENTĂ, absolvente, substantiv feminin Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învăţământ; absolvire. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: absolvent
ABSOLVENT, -Ă, absolventi, -te, substantiv masculin şi feminin Persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: absoluțiune
ABSOLUTIUNE, absoluţiuni, substantiv feminin 1. lertare de pedeapsă a unui acuzat când fapta imputată nu este prevăzută de lege sau când săvârşirea ei...
Cum se pronunță: absolutoriu
ABSOLUTORIU, -IE, absolutorii, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. (Jur.) Care absolvă, care iartă o vină, un delict, o greşeală. 2. S.n. (Înv.) Certificat...
