A ȚIUI, țiui, verb intranzitiv – (despre obiecte care străbat aerul sau despre fenomenele naturii) A produce un zgomot prelung și ascuțit; a șuiera. Gloanțele i-au țiuit pe lângă ureche. * A-i ~ (cuiva) în urechi (sau în cap) ori a-i ~ (cuiva) urechile (sau urechea) a avea (din cauza unei vâjâieli).
Sursă: DEX ’09
Etimologie: cuvânt format din “țiu” + sufixul “~ui”
