ȚUCUR. Substantiv neutru
În Banat, aşa i se spune zahărului.
Este una dintre cele mai răspândite denumiri regionale în această zonă. În funcție de loc, se mai folosesc și formele țucăr şi țucor.
Etimologia cuvântului trimite la germanul Zuker.
În vorbirea de zi cu zi și în gastronomia bănățeană, termenul se regăsește în expresii precum: țucur crumpă: glucoză solidă sau glucoză vrac, țucur rudă: baton de zahăr, uneori fiind decorat prin utilizare de coloranți naturali sau artificiali, țucur nucă: zahăr caramelizat cu nucă zdrobită; țucur coțcă: zahăr cubic.
Ţucorul apare în aproape toate deserturile tradiționale ale regiunii, de la croafne și șmora până la suveaca cu mac sau nucă.
Termenul se regăseşte şi într-una din cele mai cunoscute poezii în grai bănățean din literatura română Ăl mai tare om din lume, publicată de către Victor Vlad Delamarina la sugestia lui Titu Maiorescu: „Țucur crumpă, țucur rudă / Strigă unu pân-asudă”.
