CILINDRU, cilindri, substantiv masculin 1. Suprafaţă descrisă de o dreaptă ce se mişcă paralel cu ea însăşi, sprijinindu-se pe o curbă închisă; 2. Corp geometric mărginit de o astfel de suprafaţă şi de două plane paralele; 3. Piesă sau organ de maşină având o asemenea formă, care se poate roti în jurul axei sale; sul.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: cylindre; limba latină: cylindrus (DEX ’09).
