Cum se pronunță: a scrâșni
A SCRÂȘNI,~esc, vb intranz. 1) A-și contracta cu putere fălcile, frecând dinții de jos cu cei de sus și producând un scârțâit specific (ca manifestare...
Cum se pronunță: a scrânti
A SCRÂNTI, ~esc, vb. tranz. (mâini, picioare, degete) A scoate din încheietură; a luxa; a dezarticula; a se disloca. ◊ A o ~ a face o prostie; a greși. Din...
Cum se pronunță: secțiune
SECȚIUNE ~i substantiv feminin, 1) Tăietură făcută într-un corp și locul unde s-a făcut această tăietură. 2) Porțiune căpătată în urma împărțirii...
Cum se pronunță: secție
SECȚIE ~i substantiv feminin 1) Subdiviziune administrativ-organizatorică sau de producție în cadrul unei instituții sau întreprinderi. ~ mecanică. 2) Raion...
Cum se pronunță: sectorist
SECTORIST ~ști substantiv masculin, Ofițer sau subofițer de poliție având în sarcină menținerea ordinii publice și evidența populației dintr-un sector,...
Cum se pronunță: sector II
SECTOR II ~oare substantiv neutru, 1) Subdiviziune administrativ-teritorială într-un oraș. 2) Domeniu de activitate; compartiment. ~ economic. 3) Zonă de acțiune...
Cum se pronunță: sector I
SECTOR I ~oare substantiv neutru, mat. Porțiune dintr-un plan limitat de două raze și de arcul dintre ele. ~ de cerc. Din fr. secteur, lat. sector, germ. Sektor....
Cum se pronunță: sectă
SECTĂ ~e, substantiv feminin, 1) Comunitate religioasă care s-a separat de biserica oficială. 2) fig. Grup de persoane izolate, care susțin o doctrină filozofică,...
Cum se pronunță: sectarism
SECTARISM substantiv neutru 1) Atitudine a celui care este sectar. 2) fig. Predominare a intereselor de grup față de cele comune; îngustime de vederi. Din fr....
Cum se pronunță: sectar I
SECTAR I substantiv masculin și substantiv feminin Adept înflăcărat și intolerant al unei doctrine (religioase, filozofice sau politice). Din fr. sectaire....
Cum se pronunță: sectar II
SECTAR II ~ă (~i, ~e) 1), adj. Care ține de sectă; cu caracter de sectă. 2) Care nu tolerează pe cei cu alte vederi, convingeri. Spirit ~. Din fr. sectaire....
Cum se pronunță: sectant I
SECTANT I ~tă (~ți, ~te) 1), adj. Care ține de o sectă; propriu unei secte. 2) Care vădește exclusivism față de adepții altor convingeri; exclusivist. Din...
