Cum se pronunță: secundometru
SECUNDOMETRU ~e substantiv neutru, Instrument de precizie (asemănător cu un ceasornic) pentru măsurarea intervalelor de timp până la fracțiuni de secundă....
Cum se pronunță: secundo
SECUNDO adv. livr. În al doilea rând. Din lat. secundo. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină secundo. (DEX ’09)...
Cum se pronunță: secundă
SECUNDĂ ~e substantiv feminin, 1) Unitate de măsură a timpului egală cu a șaizecea parte dintr-un minut. 2) fig. Interval de timp foarte scurt; clipă; clipita;...
Cum se pronunță: secundar I
SECUNDAR I ~e substantiv neutru, (la ceasornice) Ac care indică secundele. Din lat. secundus + suf. ~ar. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină secundus....
Cum se pronunță: secundar II
SECUNDAR II ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ocupă un loc secund; situat pe al doilea loc; colateral. 2) Care este mai puțin important; de importanță mai mică; marginal....
Cum se pronunță: secundant
SECUNDANT ~tă ( ~ți, ~te), substantiv masculin și substantiv feminin, 1) Persoană care secundează. 2) Arbitru secund. 3) înv. Martor la un duel. Din germ....
Cum se pronunță: secund I
SECUND I ~dă (~zi, ~de) adj., Care urmează imediat după primul (loc, timp, importanță, rang etc.); al doilea. Din lat. secundus, fr. second Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: secund II
SECUND II ~zi, substantiv masculin, rar Ofițer de marină cu funcția de adjunct al căpitanului unei nave. Din lat. secundus, fr. second Etimologie: Cuvânt provenit...
Cum se pronunță: secular
SECULAR ~ă (~i, ~e)adj. Care există de secole; de vârsta unui secol; centenar. Din lat. saecularis, fr. séculaire, séculier. Etimologie: Cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: a segrega
A SEGREGA segreg, vb tranz. A face să se segrege. . Din lat. segregare, it. segregare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină segregare. (DEX ’09)...
Cum se pronunță: a segmenta
A SEGMENTA ~ez, vb. tranz. (obiecte integrale) A împărți în segmente. Din fr. segmenter. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză segmenter. (DEX ’09)...
Cum se pronunță: a seduce
A SEDUCE seduc, vb. tranz. 1) (persoane) A căuta să pună stăpânire pe deplin (prin comportare, exterior, vorbe etc.); a capta prin însușiri deosebite; a cuceri....
