Cum se pronunță: stilistică
STILISTICĂ substantiv feminin, Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul stilurilor limbii și al încărcăturii emoțional-expresive a mijloacelor de limbă....
Cum se pronunță: stilistic
STILISTIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care ține de stil; propriu stilului. Procedeu ~. Din fr. stylistique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stylistique....
Cum se pronunță: stilist II
STILIST II ~ști substantiv masculin, Credincios ortodox care mai folosește calendarul iulian, care ține sărbătorile după stilul vechi. Din fr. style + suf....
Cum se pronunță: stilist I
STILIST I ~stă (~ști, ~ste) substantiv masculin și feminin, 1) Scriitor care are un stil ales; maestru al stilului. 2) Specialist în stilistică. Din fr. styliste....
Cum se pronunță: stilet
STILET ~e substantiv neutru, 1) Armă albă, având vârf ascuțit și lamă cu două tăișuri; junghi; pumnal. 2) Instrument chirurgical folosit la sondarea unei...
Cum se pronunță: stilat
STILAT ~tă (~ți, ~te) 1) adj. Care are o purtare aleasă; manierat; rafinat. 2) și substantival (despre persoane) Care imită fără discernământ și în mod...
Cum se pronunță: stihuitor
STIHUITOR ~I substantiv masculin, 1) înv. Autor de stihuri; versificator. 2) peior. Poet lipsit de talent. Din ngr. stihos + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit...
Cum se pronunță: stihie
STIHIE ~i substantiv feminin, 1) Fenomen natural care se manifestă cu o forță distrugătoare. 2) (în filozofia antică) Fiecare dintre elementele de bază ale...
Cum se pronunță: stihar
STIHAR ~e substantiv neutru, (în biserica ortodoxă) Haină îmbrăcată de preoți în timpul slujbei religioase. Din ngr. stihárion, sl. stihari. Etimologie:...
Cum se pronunță: stih
STIH ~uri substantiv neutru, 1) înv. pop. Rând de poezie format dintr-un șir de cuvinte, așezate potrivit unor anumite reguli de măsură și cadență; vers....
Cum se pronunță: stigmatic
STIGMATIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care ține de stigmatism; propriu stigmatismului. Din fr. stigmatique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stigmatique....
Cum se pronunță: sticlit
STICLIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A STICLI. 2) (despre priviri sau ochi) adj. Care este fixat asupra unui obiect; ațintit; pironit. Din sl. stiklo. Etimologie: Cuvânt...
