Cum se pronunță: stolă
STOLĂ ~e substantiv feminin, 1) Rochie largă și lungă până la pământ, încinsă cu două cordoane, purtată de matroanele romane. 2) Fâșie lungă și îngustă,...
Cum se pronunță: stogoș
STOGOȘ ~ă (~i, ~e) adj. și substantival (despre oi) Care provine din încrucișarea raselor țigaie și țurcană. Lână ~ă lână cu firul lung, gros și drept....
Cum se pronunță: stog
STOG ~uri substantive neutru, 1) Grămadă mare și înaltă de snopi, de fân etc. clădită în formă cilindrică cu vârf conic; claie; căpiță. 2) fig. Movilă...
Cum se pronunță: stofă
STOFĂ ~e substantiv feminin, 1) Țesătură calitativă, mai ales de lână. A avea ~ a fi înzestrat cu anumite aptitudini, ce pot fi dezvoltate. 2) la pl. Varietăți...
Cum se pronunță: stocit
STOCIT ~tă (~ți, ~te) rar 1) v. A STOCI și A SE STOCI. 2) fig. adj., Care aproape că nu mai are putere de viață; secătuit; sleit Din sl. istoțiti. Etimologie:...
Cum se pronunță: stocher
STOCHER ~e substantiv neutru, Instalație pentru încărcarea automată cu cărbuni a cuptorului de locomotivă. Din germ. Stoker. Etimologie: Cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: stocaj
STOCAJ ~e substantiv neutru, 1) Operație de plasare a unor bunuri materiale într-un depozit pentru păstrare. 2) cib. Înmagazinare și conservare a informațiilor....
Cum se pronunță: stoc
STOC ~uri substantiv neutru, Cantitate de mărfuri sau de alte bunuri materiale care se află la un moment dat într-un depozit sau într-un magazin. Din fr., engl....
Cum se pronunță: stivuitor
STIVUITOR ~oare (~ori, ~oare) substantiv masculin și feminin, muncitor care face stive. Din ngr. stiva + suf. ~tor, Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă...
Cum se pronunță: stivă
STIVĂ ~e substantiv feminin, Grămadă în care elementele constitutive sunt așezate ordonat unele peste altele. O ~ de lemne. Din ngr. stiva, it. stive. Etimologie:...
Cum se pronunță: stirigoaie
STIRIGOAIE ~oi substantiv feminin, Plantă erbacee toxică, cu tulpina înaltă, cu frunze late, alungite spre vârf, și cu flori grupate în inflorescențe terminale....
Cum se pronunță: stipulație
STIPULAȚIE ~i substantiv feminin, Condiție deosebită prevăzută într-un act juridic; clauză contractuală. . Din lat. stipulatio, ~onis, fr. stipulation. Etimologie:...
