Cum se pronunță: sfârșit
SFÂRȘIT ~uri substantiv neutru, 1) Partea cu care se termină sau se încheie ceva. ~ul drumului. În ~ în cele din urmă. La ~ la urmă. A se apropia de ~ a...
Cum se pronunță: a sfârtica
A SFÂRTICA sfârtic, vb. tranz. A rupe în bucăți (cu mâinile, cu dinții, cu colții, cu ghearele etc.); a sfâșia. Orig. nec. Etimologie: Cuvânt de origine...
Cum se pronunță: a sfâșia
A SFÂȘIA sfâșii, vb. tranz. 1) A rupe în bucăți (cu mâinile, cu dinții, cu colții, cu ghearele etc.); a sfârtica. 2) fig. A supune unor suferințe morale;...
Cum se pronunță: sirop
SIROP ~uri substantiv neutru, Soluție concentrată, constând din zahăr și apă sau suc de fructe, întrebuințată la prepararea unor dulciuri, a băuturilor...
Cum se pronunță: siropos
SIROPOS ~oasă (~oși, ~oase) adj. 1) Care conține sirop; cu sirop. 2) Care are aspect de sirop; asemănător cu siropul. 3) fig. Care produce impresie de artificialitate;...
Cum se pronunță: sistolic
SISTOLIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care ține de sistole; propriu sistolelor. Din fr. systolique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză systolique. (sursa...
Cum se pronunță: slavism
SLAVISM ~e substantiv neutru, Împrumut dintr-o limbă slavă. Din fr. slavisme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză slavisme. (sursa DEX ’09)...
Cum se pronunță: slavist
SLAVIST ~stă (~ști, ~ste) substantiv masculin și feminin, Specialist în slavistică. Din fr. slaviste, germ. Slawist. Etimologie: Cuvânt provenit din limba...
Cum se pronunță: slavistică
SLAVISTICĂ substantiv feminin, Ansamblu de științe sociale care se ocupă cu studiul istoriei, culturii, literaturii și limbilor popoarelor slave. Din germ....
Cum se pronunță: sire
SIRE substantiv masculin, (cuvânt de adresare către un suveran) Maiestate. Din fr. sire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sire. (sursa DEX ’09)...
Cum se pronunță: sipică
SIPICĂ ~ci substantiv feminin, 1) Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, păroase, adânc crestate, și flori mărunte, de culoare albă-albăstruie,...
Cum se pronunță: sipet
SIPET ~e substantiv neutru, Cufăr de lemn cu capac boltit, uneori ornamentat și ferecat, în care se păstrează haine sau obiecte de valoare. Din turc. sepet....
