Cum se pronunță: a se simți
A SE SIMȚImă simt, vb. intranz. 1) A fi conștient de starea sa fizică (pe baza propriilor simțuri). ~ vinovat. ~ stăpân. 2) A suporta o apăsare morală....
Cum se pronunță: sfătos
SFĂTOS ~oasă (~oși, ~oase) 1), adj. Care dă sfaturi. 2) Căruia îi place să stea la sfat; care vorbește cu tâlc. Din sl. subĕtu+ suf. ~os. Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: sfat
SFAT ~uri substantiv neutru, 1) Învățătură menită să călăuzească pe cineva în diferite situații; povață; îndrumare. A urma ~ul cuiva. A sta la ~ a...
Cum se pronunță: sfarog
SFAROG substantiv neutru, reg. Lucru uscat, întărit din cauza căldurii și a vechimii. Din lat. skvara + suf. ~og. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă...
Cum se pronunță: sfărâmătură
SFĂRÂMĂTURĂ ~i substantiv feminin, Lucru spart în bucăți mici. 2) Fragment dintr-un astfel de lucru. . Din alb. thërrime + suf. ~tură. Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: sfară
SFARĂ substantiv feminin, Fum cu miros specific provenit din arderea grăsimilor sau a cărnii. A da ~ în țară a da de știre; a vesti. Din sl. skvara. Etimologie:...
Cum se pronunță: sfadă
SFADĂ sfezi substantiv feminin, 1) Schimb de vorbe răstite, adesea ofensatoare (între două sau mai multe persoane); ceartă. A se lua la ~ a începe a se certa....
Cum se pronunță: sezonier
SEZONIER ~ă (~i, ~e) adj. și substantival Care ține de sezon; referitor la sezon. Lucrări ~e. . Din fr. saisonnier. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză...
Cum se pronunță: sezon
SEZON ~oane substantiv neutru, 1) rar Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului; anotimp. 2) Perioadă a anului caracterizată prin desfășurarea unor activități...
Cum se pronunță: sexy
SEXY adj. invar. 1) (despre oameni) Care are farmec; atrăgător. 2) (despre spectacole, publicații etc.) Care are caracter erotic. Din engl., fr. sexy. Etimologie:...
Cum se pronunță: a sfătui
A SFĂTUI~esc 1. vb. tranz. (persoane) A susține cu sfaturi, recomandări; a învăța; a povățui; a îndruma. 2. vb. intranz. rar A sta la vorbă. Din sl. subĕtu...
Cum se pronunță: a sfărâma
A SFĂRÂMAsfărâm vb. tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A face să se sfărâme. 2) A face să eșueze; a zădărnici. ~ lanțurile robiei a scăpa de robie,...
