Cum se pronunță: scurtă I
SCURTĂ I, ~e, substantiv feminin, Palton scurt, căptușit cu blană, cu lână sau cu vată. ~ de piele. Din lat. excurtus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba...
Cum se pronunță: scurtătură
SCURTĂTURĂ, ~i, substantiv feminin, 1) Bucată scurtă de lemn; retevei. 2) Cărare, drum ce duce de-a dreptul; calea cea mai scurtă. A luat-o pe ~. Din lat....
Cum se pronunță: scurtcircuit
SCURTCIRCUIT, ~e, substantiv neutru, 1) Legătură electrică de rezistență foarte mică stabilită între două puncte ale unui circuit. 2) Întrerupere a curentului...
Cum se pronunță: scurteică
SCURTEICĂ~ci, substantiv feminin, Haină țărănească scurtă (cațaveică. . Din lat. excurtus + suf. ~eică Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excurtus....
Cum se pronunță: scurtmetraj
SCURTMETRAJ ~e n. Film de scurt metraj (care nu depășește 1000 m). . Din lat. excurtus + metraj Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excurtus. (DEX...
Cum se pronunță: scut
SCUT ~uri, substantiv neutru, 1) (în antichitate și în evul mediu) Armă defensivă de lemn, de metal sau de piele, cu care luptătorii își apărau corpul de...
Cum se pronunță: scuteală
SCUTEALĂ ~eli, substantiv feminin, v. A SCUTI. Cu ~ cu mare economie. Din lat. scutum+ suf. ~eală. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scutum. (DEX...
Cum se pronunță: scutec
SCUTEC ~ce, substantiv neutru, Bucată de țesătură folosită pentru înfășarea sugacilor; pelincă. În ~ce în fragedă copilărie. Orig. nec. Etimologie:...
Cum se pronunță: scutelnic
SCUTELNIC ~ci, substantiv masculine, înv. Țăran scutit de plata birului domnesc în schimbul unor obligații suplimentare față de proprietarul moșiei. Din...
Cum se pronunță: scuter
SCUTER~e, substantiv neutru, Vehicul ușor, asemănător motocicletei, dar cu roți mai mici și cadrul deschis, pe care se stă ca pe scaun. Din fr., engl. scooter....
Cum se pronunță: scutier
SCUTIER ~i, substantiv masculin, 1) (în evul mediu) Tânăr nobil care purta scutul și celelalte arme ale seniorului său. 2) înv. Ostaș înarmat cu scut. ....
Cum se pronunță: scuturătoare
SCUTURĂTOARE ~ori, substantiv feminin, 1) Mătură pentru scuturat praful. 2) Teica morii. Din lat. excutulare + suf. ~ătoare Etimologie: Cuvânt provenit din...
