Cum se pronunță: chipos
CHIPOS, -OASĂ, chipoși, -oase, adjectiv: (pop.) Care are aspect plăcut; chipeş; arătos; prezentabil; aspectuos. Sursa: DEX ’09 Etimologie: chip + suf....
Cum se pronunță: chiomb
CHIOMB, CHIOAMBĂ, chiombi, chioambe, adjectiv (reg., fam.) 1. Care nu vede bine; 2. Care vădeşte lipsă de inteligenţă; nătărău; netot; prost. Sursa: DEX...
Cum se pronunță: chinuitor
CHINUITOR, -OARE, chinuitori, -oare, adjectiv: Care ţine de chin; propriu chinului; apasător. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a chinui + suf. -tor (DEX ’09)....
Cum se pronunță: chintesență
CHINTESENȚĂ, substantiv feminin 1. Parte care constituie esenţialul a ceva (concepţie, lucru, operă etc.); 2. (rar) Substanţă considerată de alchimişti...
Cum se pronunță: chintă
CHINTĂ, chinte, substantiv feminin 1. (muz.) Interval dintre două sunete ale gamei la distanţă de cinci trepte; 2. (la jocul de cărţi) Formaţie de cinci cărţi...
Cum se pronunță: chinez
CHINEZ, -Ă, chinezi, -e, I. adjectiv: Care aparţine Chinei sau populaţiei ei; din China; II. substantiv masculin și feminin: Persoană care face parte din populaţia...
Cum se pronunță: chinestezie
CHINESTEZIE, substantiv feminin: Totalitate a simţurilor corpului omenesc, bazate pe sensibilitate, fără participarea văzului. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: a se chirci
A SE CHIRCI, mă chircesc, verb 1. A-şi micşora statura, ghemuindu-se; a se face ghem; a se ghemui; 2. (despre fiinţe, plante) A se opri din dezvoltare, rămânând...
Cum se pronunță: a (se) chinui
A (SE) CHINUI, (mă) chinui/ chinuiesc, verb 1. A face să se chinuie; a supune unui chin; a căzni; 2. A supune unor necazuri; a necăji; a supăra; 3. A depune...
Cum se pronunță: a chirăi
A CHIRĂI, chirăie, verb (pop., fam.) 1. (mai ales greieri) A scoate sunete repetate şi ascuţite caracteristice speciei; 2. (despre găini) A scoate sunete guturale...
Cum se pronunță: chipiu
CHIPIU, chipie, substantiv neutru: Acoperământ pentru cap, asemănător cu o şăpcă rotundă, prevăzut cu cozoroc şi purtat de ostaşii anumitor unităţi...
Cum se pronunță: chil
CHIL, substantiv neutru: (anat.) Lichid albicios vâscos, rezultat din digestia intestinală şi resorbit pe cale limfatică în circulaţia generală. Sursa: DEX...
