Cum se pronunță: celebru
CELEBRU, -Ă, celebri, -e, adjectiv: Renumit, vestit, ilustru. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: célebre; limba latină: celebris (DEX...
Cum se pronunță: celebrație
CELEBRAȚIE, celebrații, substantiv feminin: (rar) Celebrare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: célébration (DEX ’09)....
Cum se pronunță: celebrator
CELEBRATOR, -OARE, celebratori, -oare, substantiv masculin și feminin: (rar) Persoană care celebrează. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a celebra + suf. -tor...
Cum se pronunță: cella
CELLA, substantiv feminin: Sală sau spațiu într-un templu grec sau roman, unde se află statuia zeului protector; naos. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: cearșaf/ cearceaf
CEARȘAF/ CEARCEAF, cearșafuri/ cearceafuri, substantiv neutru 1. Obiect de rufarie pentru pat, confectionat din panza, care se asterne peste saltea sau cu care...
Cum se pronunță: cearcăn
CEARCĂN, cearcăne, substantiv neutru 1. Cerc vanat in jurul ochilor la un om obosit sau bolnav; 2. Cerc de vapori, vizibil uneori in jurul soarelui sau al lunii;...
Cum se pronunță: ceară
CEARĂ, ceruri, substantiv feminin 1. (numai la singular) Produs natural (de origine animala, vegetala sau minerala) sau sintetic, plastic, insolubil in apa, care...
Cum se pronunță: ceapsă
CEAPSĂ, cepse, substantiv feminin: (reg.) Mica boneta sau scufita de panza alba, bogat impodobita cu ornamente colorate, tesute sau cusute. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: ceaprăzuit
CEAPRĂZUIT, -Ă, ceaprăzuiți, -te, adjectiv: Care a fost supus operației de ceaprăzuire. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a ceaprăzui (DEX ’09)....
Cum se pronunță: ceaprăzuire
CEAPRĂZUIRE, ceaprăzuiri, substantiv feminin: Acțiunea de a ceaprăzui și rezultatul ei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a ceaprăzui (DEX ’09)....
Cum se pronunță: a ceaprăzui
A CEAPRĂZUI, ceaprăzuiesc, verb: A încovoia dinții ferăstrăului, pentru a realiza ceaprazul. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ceapraz + suf. -ui (DEX ’09)....
Cum se pronunță: cercare
CERCARE, cercări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) cerca și rezultatul ei; 2. Cercetare, învestigație; 3. Încercare, experiență; 4. Suferință,...
